OAMENI

Față de principalii producători de vin din Franța, Spania și Italia, România este abia la prima generație de proprietari de cramă. Explicația este simplă. Abia în 1991 au început privatizările fostelor vii ale IAS-ului (Întreprinderea Agricolă de Stat), iar cea mai veche cramă privată din România datează din 1993. Ca să avem termen de comparație, există crame în Spania care sunt în familie de 10 generații, iar în Franța, crame care datează de acum 1000 de ani.

Este cunoscut faptul că, în țările producătoare de vin menționate mai sus, conducerea cramei este încredințată de către părinți - copiilor, generație după generație. Astăzi, asistăm la prima urcare la conducerea unei crame de către a doua generație. Primul semn că industria vinului din România evoluează așa cum trebuie.

Este ciudat că, deși în țările cu tradiție este normal ca ștafeta să fie dată din “tată în fiu”, în România, primul cuvânt care se aude este nepotism. De nepotism a fost acuzat Victor Deleanu când a devenit Președintele Consiliului de Administrație ca acționar majoritar și Director General al Casei de Vinuri Cotnari, divizia premium a bine-cunoscutelor vinuri Cotnari. La doar 25 de ani, Victor are în spate un mic imperiu al vinului, iar el încearcă să mai construiască unul.

Mi se pare fabulos că asistăm la prima schimbare de generație în industria vinului și în loc să o susținem cu speranță, avem o atitudine acuzatoare. Victor, fiul lui Constantin Deleanu – fondatorul cramei Cotnari, este printre primii succesori din România la conducerea directă a unei crame.

Viile pentru Casa de Vinuri Cotnari s-au plantat în 2007, iar prima recoltă a cramei a fost 2011. Însă adevărata recoltă productivă a strâns-o Victor Deleanu în 2014, când a preluat conducerea unei crame noi, de 350 ha, care produce aproximativ un milion de sticle.

Victor, ai un vin preferat la Casa de Vinuri Cotnari?

Victor Deleanu:  N-am un vin preferat la CVC, dar n-am niciunul care să nu-mi placă.

Se spune că fiind atât de tânăr, nu vei rezista prea mult cu această funcție.

VD: Cum? Abia am început. Îmi mai trebuie minimum un an doar să-mi pun toate ideile pe hârtie. Lucrurile se vor schimba.

Cine este Victor Deleanu și ce face el?

VD: Băiat înalt, absolvent de colegiu Economic și Facultatea de Drept Alexandru Ioan Cuza din Iași, actual student în anul II la horticultură. Ambițios și cu o dorință de a schimba niște prejudecăți care există la ora actuală față de tineri și față de soiurile de struguri românești.

Cum combați prejudecata tinereții?

VD: Cu o echipă tânără. Majoritatea avem sub 30 ani și vom arăta că se poate. Vom schimba multe. Suntem mai motivați și venim cu altfel de idei. Vom crește împreună. Între mine și echipa mea nu există intermediari. Vorbim mereu direct, chiar dacă suntem 15 oameni.

Când ai preluat funcția de General Manager la Casa de Vinuri Cotnari?

VD: În martie 2014. La noi, cine e Președintele Consiliului de Administrație, automat este și Director General. După un an în care am lucrat ca tehnician de exploatare cu cizmele în picioare prin vie și încă un an în vinificație, am preluat funcția de conducere a cramei.

Ce ai lucrat în vinificație?

VD: În vinificație am lucrat în toate etapele, de la recoltare până la îmbuteliere, iar în cramă am început să lucrez in 2012.

Ai vrut să lucrezi în cramă de când erai mic?

VD: Niciodată n-am vrut să lucrez în industria vinului, voiam să mă fac avocat. Dar încet, încet am început să prind drag de lumea vinului, care odată ce te lovește, nu mai poți scăpa.

Cum a știut tatăl tău că erai pregătit să preiei crama?

VD: Nu eram pregătit. Nu aveam nicio idee ce înseamnă vânzări, dar am vrut să mă implic și să prind totul din mers.

În momentul acesta ești cel mai tânăr Director General al unei crame de prestigiu din România. Cum faci față?

VD: Din ce în ce mai ușor. Nu aveam mână de lucru și nici distribuitori care să lucreze cu noi. Nu era cel mai plăcut moment. Dar la ora actuală, după multă muncă, avem 10 băieți pe vânzări, acoperire națională, iar pe anumite luni am avut creșteri de până la 500%, cele mai slabe au fost creșteri de 100%.

Cum ai făcut asta?

VD: Din martie până în decembrie am fost trei zile acasă, în rest dormeam prin hoteluri în țară. Asta până am format echipa.

Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat? Cum le-ai depășit?

VD: Când am preluat conducerea, toate vinurile pe care le aveam listate în țară erau din 2011. Am retras lotul și l-am înlocuit cu 2013. Mi s-a zis că sunt nebun.

Presimt de ce ai făcut-o, dar te las pe tine să spui.

VD: Era un lot învechit și pentru că aveam alte vinuri mai bune cu care să le înlocuiesc. Chiar dacă financiar ieșeam în pierdere pe termen scurt, știam că vom ieși în câștig, pe termen lung, din punct de vedere calitativ.

Ce este Casa de Vinuri Cotnari și cum diferă vinurile de cele cu care ne-am obișnuit până acum de la marele producător?

VD: Cea mai mare problemă actuală a noastră este că lumea confundă vinurile. Casa de Vinuri Cotnari are vii diferite, cramă diferită, vinificator diferit. Nu scoatem mai mult de 6 tone/ha. Este, practic, o altă cramă. Am plantat soiuri de Busuioacă și Fetească Neagră, care la Cotnari nu existau. O altă diferență este că media vârstei celor care lucrează în vie e sub 30 de ani.

De ce s-a păstrat numele?

VD: Deși știam că vinurile vor avea de suferit la nivel de percepție, este un nume istoric, la care noi ținem și sub care ne propunem să scoatem ce e mai bun din podgoria Cotnari.

Primiți turiști la cramă? Dacă nu, e de vreun interes, pe viitor, turismul viticol pentru CVC?

VD: Încă nu e amenajat pentru turiști, tot construim. Ne dorim asta, dar deocamdată continuăm să investim în calitatea vinului și abia apoi în înfrumusețarea locului.

Cum au fost primite vinurile premium CVC pe piața din România? Vă luptați cu imaginea pe care Cotnari a conturat-o asupra vinurilor sale, respectiv vinuri albe, ușoare și accesibile ca preț?

VD: În primă fază vinurile au fost privite cu reticență. După ce gustă, însă, clienții renunță la prejudecăți și devin receptivi. Singura unealtă pe care o avem este să convingem omul să guste vinul, nu există alternativă.

Ce ai schimba în momentul acesta în piața de vin din țară?

VD: Nu cred că aș schimba ceva, doar aș uni. Mi-ar plăcea ca producătorii, de la mici la mari, să militeze împreună pentru educarea consumatorilor și, mai ales, pentru vinul românesc ca brand de țară.

Ce califică o persoană, din punctul tău de vedere, să se numească pasionat de vinuri?

VD: Deschiderea și să fie dispus să învețe. Învață încercând și ascultând, apoi își poate forma o părere.

Ce îți mai propui pentru viitor?

VD: Creșterea și în segmentul de retail, popularizarea lui cu vinuri de calitate. Acum lucrăm la o gamă premium de retail, asta pentru că se poate obține vin bun la un preț bun. Vrem să ne dezvoltăm inclusiv pe partea de spumante și distilate. Cât despre turismul viticol, Castelul Vlădoianu va fi hotel de 4 stele. Iar într-un viitor ceva mai îndepărtat, poate chiar vom crește și suprafața cultivată, însă doar cu soiuri românești.